Sunt Mihaela V. sau Mişa pentru prieteni. Ideea acestui blog
mi-a venit tot căutând informaţii pe net referitoare la dieta raw pe care
doresc s-o adopt. Cochetez de multă vreme cu ideea de dieta crudă. Şutul, care
s-a transformat pentru mine în pas, mi l-a dat prietena mea, Mihaela G., care m-a
luat si m-a “şcolit” la un curs de hrană vie. Am văzut cum se pre-găteşte
mâncarea (că de gătit ştiam de la mama)! Mi-am spus ca a venit momentul raw, iar
în drumul meu pot să-mi împărtăşesc experienţele cu cei interesaţi de genul
acesta de călătorie. Aşa că mi-am dat întalnire cu Mihaela G. şi am pus blogul
la cale.
Pentru vreo 2 ani am urmat dieta
ovo-lacto-vegetariană. Atunci am descoperit că orice sau, hai sa zicem, aproape
orice reţetă cu carne se poate face şi fără carne. Şi că noi, românii, ştim
multe reţete “de post”, deci fără carne, lapte, branză, ouă, deci reţete vegetariene.
Deşi fructele, în special, şi
legumele, în general, mie îmi plac foarte mult, trecerea la dieta crudă mi s-a
părut întotdeauna greu de realizat.
În zilele noastre, tot omu’ pleacă
dimineaţa de acasă şi revine seara. Nu prea poti mânca crud, în oraş, că n-ai
unde, nu-ţi prea poţi prepara mâncarea de acasa şi s-o iei la pachet, că se
alterează, preţurile la mâncarea bio - sănătoasă, deh - numai de criză nu sunt
şi tot aşa. Şi apoi, când devii vegetarian, scoţi din alimentaţie carne, lapte,
branză, ouă. Deci şi produsele care le conţin. Ţi se micşorează opţiunile. Şi începi:
aia nu, aia nu, aia nu, aia da. Iţi poţi imagina cum e cand mănânci raw? Scoţi
din alimentaţie produsele preparate termic, cele care conţin zahar, cele care
conţin E-uri. “Kakaia” opţiuni! Hai că o zi-două-cinci supravieţuieşti cu mere,
banane, struguri şi alte fructe de sezon, morcovi, ardei, roşii şi seminţe. După
un timp, mai lung sau mai scurt, depinde de fiecare, voinţa ţi-e pusă la grea încercare.
Nasul tău începe să simtă tot felul de mirosuri cunoscute, urechea ta începe să
audă mai bine pe cei care-ţi spun că te anemiezi. Ba auzi mai bine şi gândurile
care-ţi spun că te înfometezi. Şi atunci ce faci? Suni un prieten! Dacă e
vegetarian sau raw! Ca altfel… Cam astea erau gândurile care-mi treceau prin
minte şi îmi blocau trecerea la acţiune. Deşi eram de acord cu dieta raw şi cu
beneficiile pe care le aduce, amânam momentul punerii în practică.
Şi a venit cursul raw. Şi Mihaela, care
mai experimenta câte ceva, făcea poze şi mi le trimitea.
Şi un prim pas, mic pentru omenire,
dar mare pentru mine, a fost făcut!
Am trecut de la
gând la faptă!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu