Raw in devenire

Sunt Mihaela V. sau Mişa pentru prieteni. Ideea acestui blog mi-a venit tot căutând informaţii pe net referitoare la dieta raw pe care doresc s-o adopt. Cochetez de multă vreme cu ideea de dieta crudă. Şutul, care s-a transformat pentru mine în pas, mi l-a dat prietena mea, Mihaela G., care m-a luat si m-a “şcolit” la un curs de hrană vie. Am văzut cum se pre-găteşte mâncarea (că de gătit ştiam de la mama)! Mi-am spus ca a venit momentul raw, iar în drumul meu pot să-mi împărtăşesc experienţele cu cei interesaţi de genul acesta de călătorie. Aşa că mi-am dat întalnire cu Mihaela G. şi am pus blogul la cale.

Pentru vreo 2 ani am urmat dieta ovo-lacto-vegetariană. Atunci am descoperit că orice sau, hai sa zicem, aproape orice reţetă cu carne se poate face şi fără carne. Şi că noi, românii, ştim multe reţete “de post”, deci fără carne, lapte, branză, ouă, deci reţete vegetariene.

Nice place, nice people :)

Am creat blogul de mai bine de doua luni asa ca a cam sosit momentul sa ne punem pe treaba. Am hotarat sa ne intalnim, sa discutam, sa punem tara la cale :D

Unde puteam sa ne vedem? Intr-un loc care ne uneste si ne aduce aminte de cat de frumos a fost la un curs de hrana vie si cat de hotarate am fost sa luam alta cale in viata (suna profund, asa-i? :))). De a ne schimba modul de gandire, obiceiurile alimentare (mai mult mie) si de a ne bucura mai mult de orice clipa din viata noastra.

Am gustat putin din lumea fascinanta a raw-ului la casa Raw.z. Un loc minunat! Ne-a cam uitat Dumnezeu acolo :)))) Se intunecase si noi nu mai plecam...

Chiar trebuie sa ne prezentam? E musai :)

Sunt una din Mihaelele acestui blog si imi propun sa impart din experientele mele cu voi cu toti! De ceva vreme am grija de mine mai mult decat am putut vreodata. Nici inainte nu consumam bauturi "racoritoare", produse "traditionale" cu tot felul de balarii in ele, dar carnea nu-mi lipsea decat de 2 ori pe saptamana, cand facem o pauza. Am luat atitudine pentru ca am dat de gustul informatiei si tot cautand una alta, am realizat ca nu e chiar asa de roz lumea asta. Toti vor sa faca bani pe spinarea noastra. In ultimii 2 ani, raceam foarte des, ma saturasem de pastile, de ce sa mai incerc sa ma pun pe picioare. Nu am facut pneumonie ca altii, dar nu ma simteam confortabil in piela mea. Din ianuarie am renuntat brusc la carnuri (cu exceptia pestelui), lactate inca se mai